Pentru tine, Lisa (8)

sursa: Flickr

Bătrânul Irwin avea parcă o plăcere nebună să lase povestea în suspans, ca un adevărat povestitor de viață. Plecă în ziua aceea fără să îmi spună cum s-au revăzut, la fel cum plecase de atâtea ori fără să îmi spună cum s-au întâlnit sau cum și-au spus primele cuvinte. Iar eu, simplu barman care vă povestesc la rându-mi, îl urmez întocmai și vă dau răgaz să vă imaginați următoarele rânduri. În timp mai spăl un pahar lăsat pe mesele din lemn ale barului lui Gordon de pe strada Villiers, mai servesc un client ce își rătăcește gândurile prin fumul dens ce se adună într-o zi, îmbâcsind pereții, mai privesc fereastra cu gratii pândindu-l pe Irwin, dorind parcă să-l văd venind și să se așeze la masa lui pentru a mai scrijelii încă o amintire pe pânza gândurilor mele. Simion Gordon, patronul, m-a făcut manager acum, dar nu îmi vine să părăsesc tejgheaua și să stau în biroul din spate. Aici e acțiunea, aici se desenează cu contururi adânci viața.

Aceași oră, o altă zi, bătrânul intră în bar făcând aceleași gesturi, așezându-se la masa lui și așteptându-mă liniștit. Ajung în timp scurt cu paharul de whisky și aștept să-mi facă semn să mă alătur și să continuie povestea. Irwin însă, intuindu-mi dorința nu se grăbi, fierbându-mă la foc mic, iar după un timp face un gest larg cu mâna și cu palma în sus îndicându-mi locul pe care urma să stau. nici un cuvânt nu rosti până nu își pregăt pipa, trase primul fum, îl mestecă, apoi îl expiră, luă o gură de whisky, apoi încă un fum și își începu povestea expirând cuvintele odată cu fumul.

- De fiecare dată după ce plec de aici urmăresc același drum ca în prima zi și trec pe lângă podul Hungerford, apoi îmi îndrept pașii spre parcul St. James. Asta am făcut timp de aproape un an, în fiecare zi, sperând ca Lisa să îmi taie calea. Fiecare zi care trecea, trecea cu dezamăgirea că nu o voi mai vedea și următoarea zi începea cu speranța că va fii ziua cea mare. Sufletul și nu mintea clădește și întărește speranța. Sămânța aceea de sentiment ce a plantat-o poate inconștient în ziua aceea, Lisa mă făcut să sper că într-o zi destinele noastre se vor unii. Așa a fost, în primăvara care abia începuse, iar mirosul ei se răspândea în toate colțurile parcului. Ajuns în fața unui liliac alburiu în joaca mea de tânăr plin de speranță am cules un vârf și apoi m-a îndreptat spre banca noastră. Priveam o clipă în jur și alta printre gânduri. Îmi lăsam imaginea să zboare creionând în diverse culori și umbre momentul reîntâlnirii. Este liber acest loc? aud o voce caldă iar când ridic privirea ochii mi se umplură de lacrimi, iar ea s-a așezat și mi-a atins ușor mâna. Îmi place foarte mult liliacul. E floarea mea preferată. E pentru mine? întrebă ea ca și cum ar fii știut că avem întâlnire în aceea zi. I-am dăruit floarea și i-am zâmbit fără să pot scoate vreun cuvânt. Emoțiile mă năpădeau și în gândul meu se îmbulzeau cuvintele într-un haos total. Erau atât de multe lucruri pe care vroiam să i le spun și îmi desenasem de atâtea ori în minte scenarii peste scenarii și acum eram mut, un mut îndrăgostit… fericit, iar Lisa se uita la mine cu ochii ei verzi lăsând tăcerea să să se aștearnă și sentimentele să se înfiripe.

- Va dat o explicație? De ce a întârziat aproape un an? Ce s-a întâmplat??

- Pentru tine, Lisa! strigă bătrânul și dadu peste cap ultima gură de whisky din pahar. Îți spun, Gerard după ce mai aduci un pahar că mi se uscă gâtul de la atâtea cuvinte. Hai, nu mai căsca ochii și vino cu paharul, iute!

Va urma (în fiecare zi de marţi)

Ep. 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7

Salut pe: Ada Pavel, Achilianu, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Maria Deleanu, Ana Veronica, Arcadia, Bogdan Onin, Buimacii, Virusverbalis, LeeDeeP