Pentru tine, Lisa! (7)
- Și ce s-a întâmplat? îl întreb eu, curios pentru afla deznodământul acelei zile…
- Ce să se întâmple? S-a ridicat și emoționată și-a îmbrățișat fratele pe care nu îl mai văzuse de ceva timp… Eu am rămas țintuit pe bancă și abia după ce și-au terminat îmbrățișarea și s-au uitat spre mine am reușit să mă ridic. Mă încerca o oarecare întristare că a venit și asta însemna că întâlnirea mea cu Lisa va lua sfârșit. Așa a și fost… După ce m-a introdus fratelui ei ne-am luat rămas bun…
- Nu v-ați dat o nouă întâlnire?
- Nu… din păcate, nu… eu cu timiditatea mea… ea emoționată de reîntânirea cu fratele ei…
- Poate destinul a lucrat mai departe, nu e așa?
Bătrânul Irwin nu răspunse, iar în bar se lăsase liniștea așa cum era de obicei la ora amiezii. După un timp începu să fredoneze încet Monalisa. Un zâmbet nostalgic i se așezase pe buze și mustața ruginită tremura pe fiecare notă murmurată în surdină. Piciorul stâng, atârnat pe cel drept ținea ritmul iar mâinile începură să scotocească buzunarele. Își găsi pipa ponosită de vreme și ciobită într-un loc și începu să o pregătească luând tutunul între degete şi lăsându-l ușor să cadă în vatră, apoi tacticos îl îndeasă cu ajutorul futacului. Scoase chibriturile din buzunar şi le aprinse cu mâna tremurândă iar apoi trase din pipă, plimbând prin gură parfumul tutunului.
- Destinul? De multe ori forțăm mâna destinului și încercăm să facem ca totul să se întâmple așa cum vrem noi. Știi tu vorba aia cu scopul care scuză mijloacele… Dacă aș fii avut și eu vreun mijloc să dau de ea atunci… Dar nu știam nimic, nici cum o cheamă, nici cât stă în Londra, nici cine e fratele ei… nimic… Nu aveam cum să dau de ea și îmi venea să mă dau cu capul de toți pomii din parc…
- Și? Ce ați făcut? Cum v-ați revăzut?
- Aici se lungește povestea, Gerard… Am numărat multe zile în care am venit aici în bar… Scaunul acesta mă cunoaște bine, iar masa s-a plictisit deja de câte ori am lăsat paharul gol de whisky… Acum îl ridic și strig încă o dată: Pentru tine, Lisa!
Va urma (în fiecare zi de marţi)
Vă salut și vă mulțumesc: Alex Mazilu, Zina, Melami, Giana, Cati Lupașcu, Arcadia, Gabriela Elena, Virusverbalis, Bogdan Onin, Melicovici, Gabitzu, Năbădăiosu, Andreea Ungurian, Rokssana, Buimacii, Dispecer, Link-Ping, Zamfir, World of Solitaire.
Amprente Literare
Cu cat incercam sa ne schimbam destinul, in favoarea noastra, cu atat mai mult el se indeparteaza. Ajungem sa plutim in deriva prin viata, fara as ne descoperim locul.
“Am numărat multe zile în care am venit aici(…)Pentru tine, ” Cristi!
Eu…, doar cu cititul, ca la scris intreci pe multi cred , chiar si cu paharul de de whisky golit deja ( glumesc desigur).
Adevarul e ca imi place stilul degajat si aerisit in care expui povestea.
Felicitari!
Numai bine si o primavara cu muze sa ai!
Cristinel,
In neglijenta eroului/a fiecaruia dintre noi, de a ne fi luat cateva masuri de precautie, pentru momentul regasirii, sta forta destinului, pe care-l fetisizam.
O mica ezitare ne arunca in necrutarea destinului. Cu tristete, im amintesc de Necunoscuta din tren (vezi), cand o banala ezitare,mi-a creat intense stari de repros, la adresa Destinului, care eram eu insumi. Recent, de ceva peste un Anisor, mi-am amintit lectia primita, si nu l-am mai infruntat. Se pare, ca exista o compensatie universala, pentru marile trairi.
Madi si Onu.
cum ar veni, ce ti-e scris in frunte ti-e pus! Multam’ de muzici bune, Cristinel!
O primavara insorita’ti doresc! la cat de rar vii pe aici nu mai pot sa’ti urez o zi buna
toate aceste episoade pe care ni le-ai prezentat până acum formează un text foarte frumos, Cristian. chiar dacă timiditatea lui de moment ajunge să fie regretată mai târziu, eroul tău s-a măcar s-a ales cu o poveste de pahar. astfel că spun și eu ”pentru tine, Lisa!”
Ehehe, tot destinu-i fruncea..
) O poveste emotionanta, povestea ta…Nu-l mai ascultasem de mult pe C Aznavour, o alegere placuta…
Nu vreau să-mi forţez nici destinul şi nici norocul, dar sper să i-o aduci înapoi pe Lisa, cumva, cândva…
Lisa… numele femeii care ne-a pus pe toti pe jar.
Charles Aznavour este o alegere perfecta pentru romanta Lisei, poveste pe care o asteptam cu nerabdare
Bine te-am regăsit, tizule, povestea merge mai departe… (ps – te aştept pe Amprente, pentru a-mi spune dacă ultimul episod postat acolo este în forma finală, pentru a fi evidenţiat).
Aşa este, Cristi:
“Destinul? De multe ori forțăm mâna destinului și încercăm să facem ca totul să se întâmple așa cum vrem noi. Știi tu vorba aia cu scopul care scuză mijloacele…”
De cele mai multe ori, nu reuşim. Destinul face numai ceea ce ştie el să facă, nu ia în seamă şi multe dintre dorinţele noastre…
Zi bună, Cristi, la bună recitire!
Cred ca masa cea plictisita, abia asteapta ca cei doi sa se intalneasca, simtindu-se putin stresata de atatea pahare golite sub aceeasi urare.
Măi, dar ce muzică sentimentală ai pus ! Superbă !Dar ştii că Aznavour a cântat-o şi în engleză ?