Pentru tine, Lisa! (6)

sursa: http://hoocher.com

Ploaia continua să cadă puternic și dacă pe mulți îi întristează vremea mohorâtă, bărânul Irwin era cât se poate de zâmbitor. Mi-a mai povestit în ziua aceea mai multe aventuri petrecute în vremea tinereții, alături de prietenul lui, Brian Crystal, dar nu a pomenit nimic de Lisa pentru o vreme destul de lungă. Abia pe când ajunse la ultima gură din paharul de whisky, parcă îmbiat de un fior ciudat, se ridică în picioare și întinse paharul înainte strigând de parcă ar fii trebuit să îl audă cineva de afară, de pe podul Hungerford: Pentru tine, Lisa! Aăoi dădu paharul peste cap și îmi arătă că este gol, semn că trebuie să îi mai aduc unul. Revenit la masă, Irwin era tot cu zâmbetul pe buze și mă așteptam să mai îmi spună vreo poantă din vremurile unei Londre mult mai liniștite decât astăzi.

- Îmi terminasem de băut, începu el, iar eu credeam că vorbește chiar de momentul ce tocmai a trecut, și cu picioarele tremurânde m-am ridicat de la masă și m-am apropiat de ea. I-am spus că putem pleca oricând dorește, iar ea, fără să mai stea pe gânduri, achită nota chelnerului – semăna puțin cu tine, cred că toți barmanii seamănă cumva între ei – și îmi cuprinse brațul. Haidem, domnule… îmi spun repede numele și ea se conformează și îmi spune că o cheamă Lisa. Ce plăcut îmi suna acel nume în urechile mele de tânăr timid, emoționat că o domnișoară așa de frumoasă stă agățată de brațul meu. Nici nu cred că i se potrivea un alt nume. În timpul vieții împreună o mai alintam zicându-i Monalisa… Știi acel cântec ce îl cânta King Cole? Doamne ce îi mai plăcea să îi cânt… Monalisa, Monalisa, ți s-a spus de unii oameni așa, ești ca femeia cu zâmbetul misterios…mmm

- Păi și avea de ce, aveți o voce frumosă și caldă…

- Chiar și la vârsta pe care o duc în spate, zâmbi bătrânul gustând din paharul său. Când am ajuns în parc, ne-am oprit pe o bancă. Era o vreme atât de frumoasă, numai potrivită pentru cucerit femei frumoase, la umbra unui copac umbros, cântându-i chansonete. Îmi mai trecuse și mie emoțiile și am fost în stare să îmi arăt câteva din calitățile mele, în speranța că o voi cuceri. Am vorbit vrute și nevrute și am râs fără să ne stânjenim de trecători. Nu îmi doream altceva decât să opresc timpul în acel moment. Din păcate, la un moment dat apăru fratele ei și șueta noastră își găsi finalul…

Va urma (în fiecare zi de marţi)

Ep. 1, 2, 3, 4, 5