Pentru tine, Lisa! (4)

Fiind ora amiezii, în bar nu mai era nici un client, afară de Irwin care stătea privind în gol spre ieșire și gustând din când în când din paharul de whisky. Trecu un sfert de oră de când nu a mai spus nici un cuvânt, cufundat în gânduri sau amintiri. Uneori, lăsând paharul din mână și așezându-l ușor pe masă, dădea din cap, aprobând parcă gândul ce îi străfulgera mintea îmbătrânită, iar alteori zâmbea și apoi își puntea mâna pe obraz și redevenea serios. Muzica mergea în surdină și în rest se așternuse liniștea, iar eu, cocoța cu coaptele pe colțul barului, așteptam. Așteptam ca bătrânul Irwin să își continue povestea începută în ajun, iar el continua să stea pe scaunul lui fără să scoată nici un cuvânt, uitând de mine și de curiozitățile mele, în fond nici nu mă cunoștea decât de o zi și nu îmi datora nimic, iar mie îmi era greu să deschid gura și să-i cer asta. Un soi de timiditate din născare, așa cum a avut-o și el în tinerețe, poate de acea sunt așa curios, poate mă regăsesc sau vreau să mă regăsesc în povestea de dragoste a bătrânului Irwin, iar personalitatea Lisei m-a intrigat de la bun început, poate și pe voi. Ce femeie trebuie să fi fost să se planteze în sufletul omului și să-i rămână rădăcinile acolo și după moarte? Într-un final bătrânul Irwin întoarce capul spre colțul barului și îmi face un semn discret cu mână să îi mai duc un whisky. Când ajung la masă mă prinde de antebraț și mă ghidează spre scaunul din stânga lui.

- Vezi acel portal ce demarchează trotuarul față de curtea acestui bar? Înainte era altfel. Doar el a mai rămas la fel ca în acea zi. Stăteam acolo, aproape. Masa era una din fier forjat, nu ca aceasta lungă din lemn. Scaunele de asemena, negre cu motive florale răsucite. Nu știu dacă mai este acum vreun loc care să aibă așa ceva. Un gard tot din fier și tot negru pornea de o parte și alta a portalului. Priveam prin el podul Hungerford și lumea ce se plimba cu treabă sau nu dintr-o parte în alta. Ți-am spus că îmi place să privesc oamenii…

- Sunteți cititor de oameni!

- Exact! Cititor de oameni. Ei bine, cum îți spuneam ieri, o fată minunată pășea de colo-colo dezorientată. Se vedea de la o poștă că nu e din partea locului și mi-am putut da seama că s-a rătăcit. Îmi dorea să mă duc lângă ea și să îmi ofer ajutorul, dar eram prea timid. Sunt cititor de oameni, nu genul care să socializeze prea ușor. Sau cel puțin atunci, cu vremea m-am mai schimbat și eu în această privință. Să nu înțelegi că sunt un om schimbător. De când ne știm suntem, noi din familia Gwin am fost conservatori cu o coloană vertebrală dreaptă… E doar vorba de evoluție.

- Și?! Cum s-a întâmplat? A venit ea la dumneavoastră? îl întrerup eu, puțin deranjat că bătrânul lungește povestea și o îndreaptă spre o altă direcție.

- Buimacă cum era a ajuns în preajma portalului. Privea în sus urmărind ornamentele arhitecturale ale clădirii, pășind nesigur, plimbându-și mâna pe una din coloanele de piatră ale intrării în curte. S-a așezat la o masă alăturată, dorind să-și tragă sufletul. La un moment dat, simțind-se privită își ridică minunații ochi verzui ascunși sub genele lungi ca de veveriță și mă privi drept fără să mai apuc să îmi schimb privirea în altă direcție. M-am rușinat și în fâstâceala mea am lovit cu dosul palmei paharul care s-a făcut țăndări pe pavajul din pietre de calcar. Nici că se putea mai bine, îmi reproșam în mintea mea și căutam să mă uit în diferite alte locuri numai să nu dau ochii cu ea. Degeaba! Mă făcusem de rușine, iar ea dintr-o dată nu mai era fata neștiutoare ci una care se amuza teribil de stângăcia mea. Ești amuzant! M-ai făcut să râd și îmi prinde tare bine. Poate mă scoți și din încurcătură! mă abordă ea fără nici un trac. Normal, ea era o persoană normală, nu ca mine. Am încercat să scot o propoziție măcar din gură dar nu am reușit decât să dau aprobator din cap, noroc că imediat a urmat o întrebare din partea ei. Eu nu sunt din Londra și nu vin des. M-am cam rătăcit și nu știu cum să ajung în parcul St. James. Știți cumva cum ajung acolo? și în momentul acela am reuști să spun și eu ceva inteligent. Stau în zonă, sigur că știu. Atât! Atât am spus și mi-am revenit după un moment de liniște în care m-am auzit și eu pe mine. Vă conduc eu dacă doriți, reparai eu. Și să știi că nu a fost o idee așa de proastă.

- Da! M-am gândit eu că ea va face primul pas. Trebuie să fii fost o femeie ce emana și o personalitate puternică?

- Și încă cum! Și acum tânjesc după ea. Pentru tine, Lisa! strigă bătrânul Irwing, insistând parcă ca acestea să fie ultimele lui cuvinte înainte de a părăsi localul.

Va urma (în fiecare zi de marţi)

Ep. 1, 2, 3

Vă doresc o primăvară frumoasă tuturor!

Ada Pavel, Achilianu, Adrian Voicu, Adela, Alex Mazilu, Altcersenin,  Arcadia, Ana Usca, Ana Veronica, Mirela Drăgan, Betivul de cuvinte, Bogdan Onin, Buimacii, Caius, Cristian Dima, Carmen Negoiță, Cammely, Cati Lupaşcu, Consiliul, Costin Comba, Daniel Urda, Dispecer, Flavius Obeadă, Florin Moroşan, George Valah, Gabi123, Gabriela Elena, Gabriela Neagu, Gabriela Savitsky,Gând licitat,  Giana, Haicasepoate, Hai la plimbare, Ioan Usca, Iulia Diana Mihai, La bulivar, Laura Driha, Link Ping, Lilick-Auftakt, Lora, Mircea Suman, Maria Popart,  Melami,Mesterul Manole, Mirela Pete, Năbădăiosu, Nice, , Pe fuga, RedSky, Secret,  Rokssaana, Simion Cristian, Stropi de suflet, Theodora, Ulise,Umograf, Vania, Verovers,Virtual Kid, Vis si realitate, World of Solitaire, Zamfir Turdeanu’, Zolty.