Pentru tine, Lisa! (2)

Cu aceeași greutate se ridică de pe scaunul înalt de la bar și cu paharul în mână și tristețea în ochi se retrase la o masă așezată lângă perete de unde putea să privească trecătorii ce se perindau la ora aceea pe strada Villiers. Gordon`s Bar, e un loc unde poí bea un vin bun și admira în liniște tablourile ori panourile expuse de Simion Gordon, proprietarul acestui bar. Tablourile erau fără o valoare prea mare realizate de pictori necunoscuți iar în panouri erau fețe istorice și articole diverse puse probabil să acopere pereții ce purtau o vopsea veche, care dădea un oarecare farmec locului. Se spune că un vin vechi trebuie să îl bei și într-un loc care să inspire starea de vechi, iar aici era locul perfect. Mai multe încăperi prin care se trecea prin intrări din calcar încastrate în pereții de cărămidă. Irwin era un obișnuit al localului după câte am înțeles și acel loc era mereu rezervat lui.

- Cum zici că te numești tinere? M-am obișnuit cu Mike, acum trebuie să mă obișnuiesc cu tine… Cu el când era Lisa, cu tine fără ea, întrebă el fără să se uite la mine, privind cu atenție intrarea în bar. Stătea picior peste picior cu paharul într-o mână în timp ce cealaltă era înfășurată în haină.

- Gerard, domnule. Gerard Menan.

- Eu sunt Irwin Gwin… vin aici de când s-a deschis barul aproape zilnic. De fapt, pe acel pod am întâlnit-o pe Lisa. Ah… Podul Hungerford, ce zi minunată. Stăteam pe terasă lână acel portal și priveam trecătorii. Îmi place să fac asta și acum ca și atunci. Sunt cititor de oameni… Uite de pildă cel ce tocmai trece prin față este un turist ce vrea să ajungă la Palat… Are aparat de fotografiat și a văzut el pe o hartă strada Buckingham și crede că și ajunge la Palat, săracul nu știe că trebuie să meargă spre parc și rătăcește pe aici…

- Sigur vă găsi el calea sau va întreba pe cineva…

- E amuzant.. și Lisa se rătăcise pe pod. Era prima dată la Londra și fratele ei îi dădu-se întâlnire în parc. Hahaha, ce amuzantă era. cu privirea ei dezorientată căutând un ajutor…

- Bănuiesc că ați condus-o dumneavoastră…

- Glumești?! Eram prea timid să îndrăznesc să mă apropii de ea, darămite să vorbesc. Era splendidă, într-o rochiță albă ce abia îi acopereau genunchii și cu părul șaten cârlionțat. Ochii verzi căutau cu disperare ajutor și eu… eu nu am avut curaj să mă duc la ea…

- Și totuși, cum ați ajuns să discutați?

- Ei, am să îți povestesc într-o zi. Ridicându-se de pe scaun mai înalță odată paharul ce mai avea un strop de licoare strigând: Pentru tine, Lisa! Apoi, cu aceiași pași greoi cu care intrase, se făcuse pierdut pe străzile Londrei.

Va urma (în fiecare zi de marţi)

Ep. 1

Recomand: Verovers, World of Solitaire, Meșterul Manole, Melami, Gabriela Elena, Dispecer Blogosferă, Link Ping, Vania, Caius