Pentru tine, Lisa! (1)
Pentru el totul începea cu un whisky bun. În fiecare zi îşi îneca solitudinea în licoarea bahică. Fără ea, viaţa lui era un amestec de crâmpeie de luciditate şi stare nostalgică de beţie. Avea ochii umezi şi mereu striga cu voce puternică, radicând paharul – Pentru tine, Lisa! Oamenii îl ştiau şi se obişnuiseră cu el. Acum e fericit, lângă ea. M-am ocupat de funeralii. Nu avea pe nimeni şi mi-a lăsat o moştenire. Am fost singurul lui prieten şi îl serveam de fiecare dată cu cel mai bun whisky.

Eram în prima zi de lucru la barul de pe strada Villiers, când Irwin Gwin a intrat și a cerut un whisky, de la ușă. Era un bătrânel cu ochii pierduți și cumva simpatic, purtând parcă pe față semnul unei vieții cu multe zâmbete. Știți, când mergeți pe stradă sau în autobus, vedeți tot felul de fețe, iar pe cei în vârstă îi poți citii după expresia feței lor pentru că viața lasă urme pe față în primul rând. Aici la bar văd tot soiul de oameni, unii au colțurile gurii lăsate în jos, ca și cum nu ar fi fost mulțumiți toată viața, genul acesta de oameni fiind foarte cicălitori chiar și în bar. Irwin, însă, trăda un ușor zâmbet deși ochii lui erau înlăcrimați. Purta un sacou vernil cu petice în coate, iar dedesubt o cămașă în carouri și o vestă albăstruie ce contrasta destul de puternic cu haina. Purta barbă nearanjată peste care timpul s-a așezat ca o rugină, îngălbenind-o la capete. Pălăria, cu borul scurt, acoperea părul cărunt, lung și des, iar pe ochii purta o pereche de ochelari cu ramă groasă, maronie. Se apropie cu pași mărunți și greoi de bar și, așezându-se ridică mână și strigă:
- Whisky sec, Mike!
I-am servit whisky-ul dorit, iar el fără să își ridice privirea spre mine, fără să observe că nu sunt Mike, începu să povestească, privind cu deziluzie paharul.
- A cincea zi, Mike. De cinci zile, Lisa nu mai este… Ce am să mă fac eu fără ea?
- Îmi pare rău, domnule…
- Tu nu ești Mike!
- Nu, domnule. Mike nu mai lucrează aici.
- Lisa a fost soția mea cincizecișidoi de ani. Dumnezeu mi-a luat-o de lângă mine…
- Din păcate, ca tot ce este pământesc și trupul are un sfârșit… Dar spiritul dăinuie la infinit și sunt sigur că soția dumneavoastră vă veghează de pe un nor…
Ma privit cu ochii aceia triști vrând parcă să creadă în cuvintele mele, să se agațe de ele. Apoi, ridică paharul de whisky și strigă cu putere, făcându-i pe toți să-și întoarcă privirile spre el.
- Pentru tine, Lisa!
Va urma (în fiecare zi de marţi)
Achilianu, Ada Pavel, Adrian Voicu, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Usca, Anca, Arcadia, Blog Simplu, Blogolumea, Buimacii, Bogdan Onin, Caius, Carmen Negoiţă, Cati Lupaşcu, Cristi, Cristian Dima, Călin Hera, Consiliu, Daniel Urda, Hai la Plimbare, Flavius Obeadă, Florin Moroşan, G1b2i3, Gabitzu, Gabriela Elena, Gabriela Ilieş, Gabriela Neagu, Gând licitat, George Valah, Giana, Incertitudini, Ioan Sorin Usca, Link Ping, Lora, Maria Popart, Madi, Manole, Melami, Mirela Pete, Nabadaiosul,Nice, Adela, Photographis, Laura Driha, Secret, Simion Cristian, Theodora, Verovers, Vania, Victor, Vis şi realitate, World of Solitaire,Umograf, Zamfir Pop.
Trackbacks
- Pentru tine, Lisa (8) « Cristian Dima
- Pentru tine, Lisa! (7) « Cristian Dima
- Pentru tine, Lisa! (6) « Cristian Dima
- Pentru tine, Lisa! (5) « Cristian Dima
- Pentru tine, Lisa! « Cristian Dima
- Pentru tine, Lisa! (3) « Cristian Dima
- Îşi mai fac efectul medicamentele expirate? » Blogu' unui Gând licitat -
- Gânduri la tinereţe despre bătrâneţe « Gabriela Elena
- Circ si ticalosie marca Basescu Traian la Televiziunea Romana « Hai ca se poate!
- Paula Modersohn-Becker (8 februarie 1876 – 21 noiembrie 1907) « my heart to your heart
- Dansul stropilor de ploaie « Rimele tinereţii mele – şi nu numai
- Promo – Palatul Vrăjitoarei – episodul 1 « Link-Ping
- Numele proprii care apar în Evanghelia după Luca | Ioan Sorin Usca
- Deputatul PDL Dan Pasat, acuzat de santaj si trafic de influenta, scapa de arest
- Tenebre – 31 | Caius
- Numele lor. Eaudemoiselle « Mirela Pete. Blog
- Cumpănit « Ioan Usca
- Necunoscutul – partea a 3-a | Noaptebunacopii's Blog

Amprente Literare












astept sa vina marti
Am intrat deja, cu ajutorul detaliilor, in atmosfera noii povesti. Pe martea viitoare, asadar.
Frumos decor, sensibilă poveste!
Încerc pe măsură ce înaintează povestea să pictez cât mai plăcut acest decor…
Mai da’ ce de schimbari la tine!.. Lipsesc si eu o vreme si cand ma intorc… ups… am gresit adresa!? Imi place noua fata. Iar povestile tale date cu pipeta, cate un capitol pe saptamana, stii ca le ador. La buna citire!
A fost nevoie de o schimbare pe care am tot amânat-o… acum i-a venit timpul… Gânduri bune, Cati!
bravo și felicitări Cristian. proza de marți de la tine de pe blog va deveni o oprire obligatorie. cel puțin pentru mine. mi-a plăcut atmosfera. voi aștepta răbdător continuarea. noapte bună
Bogdane, eu îți spun bună dimineața…
Mă bucur că ți-a plăcut această poveste și te aștept cu drag să-i urmărești continuarea și nu numai….
Bine ai revenit!
Ai mult de recuperat la citit…
Se anunta interesanta povestea.
Un nou look al blogului tau si o noua poveste.
E frumos, imi place.
Mă bucur mult, Gabriela. O nouă poveste care sper eu să stârnească interes… Gânduri bune!
ai reusit foarte elegant sa ne provoci curiozitatea… E clar ca eu voi fi aici martea viitoare!
Te aștept cu mare drag! Mă bucur că ți-am stârnit această curiozitate!
heheee! era si timpul sa mai scrii si tu ceva
Suna bine, astept continuarea cu interes.
Imi place tema asta noua, e mult mai potrivita pentru tine! parerea mea!
Pup, Cristinel :*
Salutare! Am avut și am o perioadă mai agitată care nu îmi permite să scriu pe cât de des aș vrea. Nu de mult timp m-am întors după un drum lung și am căzut la pat de oboseală. Abia acum reușesc să răspund la comentarii și să mă pun pe citit la rându-mi.
E o temă mai aerisită care mă mulțumește și pe mine. Mulțumesc și te aștept să citești povestea în continuare și nu numai!
Bine ai revenit cu un alt text amplu (aşa îl bănuiesc), tizule… Îmi place cum a debutat. Bună şi alăturarea cu May Way. Gânduri bune şi mă înscriu pe lista celor care vor veni să citească serialul, marţea… Numai bine în toate!
Mulțumesc, Cristian. De mult am copt acest nou text și i-a venit rândul. Mă bucur că ți-am stârnit interesul. Cu drag!
E bine când le pritocim şi apoi venim cu supriza. Eu tocmai mi-am pus o bere acum, aşa că îţi spun “noroc”. Cum nu prea le am cu tăriile, n-am să pun un uischean, deşi – de când am citit azi pentru prima oară textul tău – aş spune că mi s-a făcut o oarecare poftă. Dar rămân fidel Tuborgelului.
Imaginea acelui bar mi se pare incitantă. Chiar şi numele lui, zic că l-ai găsit bine, un fel de bodegă “La Pisica Deprimată” nu ar fi mers în context şi nu s-ar fi potrivit nici cu numele personajului.
Extrapolând, aş spune că este inuman de trist să pierzi pe cineva după ce ai stat o viaţă alături de el/ea. Nici nu vreau să mă gândesc la asta. Ştii că uneori îmi fac iluzii – ca artistul incurabil – şi îmi spun că mie nu mi se va întâmpla niciodată asta? He, he… Iar viaţa surâde condescendent…
O seară cât mai bună, tizule, gândurile mele bune!
Noroc şi sănătate, tizule… Rar gust şi eu tărie şi la fel ca tine apreciez mai mult berea… Povestea lui Irwin se petrece în Londra, iar barul este unul puţin cochet dar nu foarte fandosit, aşa cum vei putea vedea în episoadele viitoare… Cred că cu toţii ne gândim/sperăm că niciodată nu va veni o astfel de zi, dar şi moartea e un pas de trecut în viaţa noastră…
Marţea era pentru mine cea mai anostă zi. Acum am pentru ce s-o aştept.
Ei bine, dacă eu am reușit prin acest text să mai ameliorez ziua de marți pentru tine, nu pot decât să mă bucur și să mă țin de scris… Gânduri bune!
Atunci, pe marţi maestre!
O zi faină!
http://cammely.wordpress.com/2011/02/08/daria-si-examenul-de-angajare-pe-post/
Pe marți și nu numai!
Frumoasă poveste.Începe promițător în orice caz.
scârț scarț până marți
Să sperăm că va continua la fel.. Poveste nu scârțâitul