Sări la conţinut

Năbădăiosu` la mic-dejun

decembrie 9, 2010

Mulţi copii fac mofturi la mâncare şi probabil că şi tu eşti unul dintre ei şi nu de puţine ori, cum aţi prins ocazia, aţi aruncat mâncarea la gunoi sau la animalul ce se bucura de fiecare dată, dând din coadă în semn de mulţumire sau lovindu-şi capul de genunchiul tău. Ei bine, nici Năbădăiosu` nu face excepţie de la această regulă, doar că el avea un stil aparte când făcea asta.

Năbădăiosu` avea, când era în clasa a doua şi a treia, ore de după-masa, iar mama care pleca în zori la servici, obişnuia să îi lase mâncarea pe masă, iar când se trezeşte micuţul să mănânce. Uneori îi lăsa însă ochiuri, iar plăcerea lui cea mai mare la un astfel de mic-dejun era să îşi înmoaie pâinea în gălbenuşul moale. Doar că, se trezea la două ore după ce mama lui plecase la lucru şi ouale erau reci, iar gălbenuşul era deja întărit. În situaţia asta el prefera să scape într-un fel sau altul de acest mic-dejun disgraţios. De aici începea un adevărat ritual ce începea prin căutarea unor foi de hârtie, apoi ouăle erau puse în prima hârtie şi împachetate cu grijă, până foaie se îmbiba cu uleiul rămas pe ouă. Apoi, urma cea de a doua hârtie şi apoi a treia, până când uleiul nu mai răzbea să treacă şi deci exclusă ruperea hârtiei. Desigur că nu o punea la coşul de gunoi pentru că infracţiunea comisă ar fi fost repede descoperită. O punea în ghiozdan şi în drum spre şcoală se oprea la un container destul de îndepărtat de blocul unde locuia. Aşa, credea el, nu va fi niciodată prins. Se uita cu atenţie în stânga şi în dreapta, apoi scotea secretos pachetul din ghiozdan şi îl azvârli în continer după ce se asigură că nimeni nu îl observă.

Într-un din zile, însă, Năbădăiosu` iasă din casă având itinerariul obişnuit spre şcoala, când în una dintre curbe îl întâlneşte pe tatăl lui. Încrezător însă pe puterea lui de a ascunde micul secret din ghiozdan, nu se îngrijorează prea tare de situaţie şi îşi acceptă pe părinte ca însoţitor până la şcoală, urmând să îşi ducă planul la bun sfârşit când se descotoroseşte de însoţitor. Părintele în conduce până la poarta şcoli unde, întâmplător în acelaşi moment apăruse şi învăţătoarea care luându-l de mână, îl conduse în clasă. Micuţul să luat apoi cu joaca şi ajuns în casă îşi aminti că nu scăpase de pachetul pus cu grija în ghiozdan. Încercă să se ascundă când începu să scoată caietele şi fără să fie descoperit, scoase pachetul pe care îl vârî în dulăpiorul de la birou, însă nu trecu foarte multe minute când apare mama cu o idee nouă.

- Ce ar fi să facem curăţenie în birou, copile?

- Păi e curăţenie, la ce să mai facem. Am făcut eu ordine!

- Ia să văd! Ce ordine este?

Micuţul încercă din răsputeri să o convingă prin vorbe pe mama lui că e ordine şi că nu mai trebuie să verifice, dar rămase fără sorţi de izbândă şi fu descoperit şi cu pachetul aşa de frumos învelit. Desigur şi-a primit pedeapsa, de atunci înainte era trezit să mănânce atunci când mama pleca la servici, de faţă cu ea. Singura lui consolare era că aşa poate să îşi înmoaie pita în gălbenuşul de ou.

AdaAdrian VoicuAlex MaziluAltcerseninAna UscaCaiusCammelyCarmenCati LupascuChat NoirCristiCristi Dima, Călin HeraCristian LisandruDoza de poezieFlaviusFlorin MorosanFlory,GabrielaGabriela ElenaGabriela NeaguGabi SavitskyGand licitat,Geanina, GianaGeorgeG1B2I3Hai ca se poateIoan Sorin UscaLoraMadi,Maria BarbuMesterul ManoleMika, MelamiMircea PopescuMirelaMnealui,Nice,  AdelaPavaj de catifeaRed SkySimion CristianStropi de suflet,TeoTeo Negura,  TheodoraUliseUmografVaniaVis si realitateWorld of SolitaireZamfir PopZamfir Turdeanu’ şi Ziarul de la 5.

78 comentarii leave one →
  1. decembrie 29, 2010 9:08 pm

    La Mulţi Ani cu sănătate şi un dram de noroc!

  2. decembrie 27, 2010 5:38 pm

    Să aveţi Sărbători frumoase!

  3. decembrie 13, 2010 10:55 pm

    Dar ce bine seamana Nabadaiosu, cu Mirciulica, la faza asta! :)

  4. decembrie 11, 2010 12:27 am

    Multe amintiri trezişi cu postarea asta. Şi cu mine au fost probleme în primii ani de şcoală. Învăţătoarea mă punea în fiecare dimineaţă să dau raportul, dacă am mâncat, ce şi cât. A fost o fază a vieţii când nu prea mâncam. A revenit pe la 25 de ani când mă săturam cu două portocale pe zi şi apoi sarcina care a cerut toate alimentele de pe pământ. Perioade şi perioade, iar la capitolul ouă e şi mai grav, în ultimii cinci ani nu ştiu dacă am mâncat 10.

    Năbădăiosul tău nu se lasă deloc, ne amuză de câte ori îi oferi ocazia.

    Seară plină de frumos la orele nopţii.

    • decembrie 11, 2010 12:38 am

      De regulă copii sunt mai sensibil la mâncare sau uneori uită datorită altor lucrui mult mai importante decât savurarea pachetului de acasă. Acum mă gândesc că iubitul tău, Cristian, adoră ochiurile şi tu nu lemănânci… cum vă împăcaţi voi din acest punct de vedere?

      Seară cu cin` te iubeşte în braţe!

      • decembrie 11, 2010 1:54 am

        Lisandru ar mânca non-stop, dar încercăm să echilibrăm balanţa.
        Îi transmit Năbădăiosului meu mesajul. Cu siguranţă va lua atitudine.

        Ore magice!

  5. decembrie 10, 2010 9:06 pm

    Eu am patit-o la gradinita. Pe atunci nu erau camine pentru copii cu cantina. Mancam putin , marea parte a sandvisului din pachetelul pentru gradinita, il aruncam la cainii din curtile oamenilor. Pana cand am cerut banuti pentru eugenii si am refuzat pachetelul de papica. Mama s-a invoit, dar profitand de faptul ca nu cunosteam valoarea monedelor, mi-a dat atat cat sa nu-mi ajunga nici de o eugenie.
    Nu-ti spun ca primul lucru cand am ajuns acasa a fost sa caut papica , dar pe furis sa nu ii dau mamei satisfactia ca i-a reusit pacalelala. Mama statea cu vecina la povesti facandu-se ca nu observa cum ma furisez din casa cu o bucata zdravana de chec. :lol:

    • decembrie 10, 2010 9:35 pm

      Năbădăiosu` nu prea era cu mâncările, dar cu bănţii ce îi primea să îşi cumpere corn sau plăcintă mergea la broaşte :D Adică la jocuri electronice, dacă îţi mai aminteşti povestea :D

  6. decembrie 10, 2010 7:45 pm

    Sa ma vezi pe mine ce nazuri fac la mancare… da si acum. Daca nu imi place ceva nu mananc nici sa ma bati… Mama stie deja preferintele mele la mancare.

  7. decembrie 10, 2010 5:23 pm

    Asta imi aminteste de o poveste pe care o auzeam cand eram kinder ;) ) Nice one!

  8. decembrie 10, 2010 10:37 am

    Inca o pozna marca Nabadaiosu pe care am citit-o dintr-o suflare. :) Si nu pot sa nu remarc cat de intelegatori erau parintii lui… :)

    • decembrie 10, 2010 12:24 pm

      Da, Năbădăiosu` a avut parte şi are încă, de părinţi deosebit de înţelegători…

  9. decembrie 10, 2010 12:34 am

    Randurile scrise de tine mi-au adus aminte de fratele meu si de lipsa poftei lui de mancare. Cand mama mea s-a dus la scoala sa vada ce nazdravanii a mai facut feciorasul ei, tovarasa invatatoare a rugat-o chiar foarte frumos sa nu–i mai dea pachetel cu mancare la scoala. Si stii de ce? Fratelo era mai inventiv si mai cu frica de D-zeu, pe principiu ca e pacat sa arunci mancarea la gunoi. Asa ca obisnuise niste tiganusi, de altfel simpatici, sa vina sa le dea de mancare. Si spunea tov. invatatoare ca se cam facea coada.

    • decembrie 10, 2010 12:25 pm

      Ce tare. Şi eu împărţeam pachetele de acasă, dar le împărţeam cu colegii… de fapt mai mult le donam că niciodată nu mi-a plăcut să mănânc în pauză…

  10. decembrie 9, 2010 7:34 pm

    Da interesant dacă simpaticul Năbădăios iubește astăzi ochiurile ? E drăguț personajul acesta.

  11. decembrie 9, 2010 5:51 pm

    Si stii ce cred ca a mai invatat Nabadaiosul?
    Ca ulciorul nu merge de multe ori la apa. :lol:

    • decembrie 10, 2010 12:27 pm

      Asta în mod cert. Fiecare poveste din seria Năbădăiosului prezintă şi câte o astfel de lecţie pe care o primeşti în vremea copilăriei…

  12. decembrie 9, 2010 2:26 pm

    A fost doar un ghinion de data asta.Sint sigur ca la cita imaginatie avea,a gasit alte solutii la “problemele” lui.
    Sint binevevite amintirile din copilarie.Mai zimbim la nastrusniciile Nabadaiosului si la amintirile proprii.
    Sa ai o zi buna!
    Sa nu iesi acum din casa sau de la lucru fara umbrela,ca poua cu bulbuci,ca vara.
    Alexandru.

    • decembrie 9, 2010 2:52 pm

      Să ştii că acum mă gândeam ce fac cu bicileta pe care mă gândeam să o duc azi acasă şi să o pregătesc pentru marea mutare la Alba Iulia. O să merg atent printre picuruşi. Şi Năbădăiosu`… are menirea s[ aduc[ stropi de y\mbete nu de ploaie :D

  13. decembrie 9, 2010 12:47 pm

    Eu il aveam pe Patrocle (am scris odata, demult, despre el). Nu aveam eu mancare de aruncat pe cat era el capabil sa manance :)

  14. decembrie 9, 2010 11:55 am

    După dulap trebuia să-l ascuzi, bre! Acolo le depozitam eu, până le găsea mama, că nu știu cum sărăcie făceam că uitam de ele mai mereu. Dar și mama știa unde să caute!

    • decembrie 9, 2010 12:15 pm

      Am ascuns şi acolo, dar nimic nu le scapă detectivilor :D Am mers pe ascunsul în afara casei la distanţă mare, dar se pare că de data asta planul a fost încurcat puţin :D

  15. decembrie 9, 2010 11:35 am

    Bine, tizule, şi ouă ochiuri, preferatele mele, şi o altă întâmplare prin care trece acest simpatic Năbădăios, şi o reclamă pe care o o văd de fiecare dată cu mare plăcere. Parizaki! Hai că m-am amuzat, o zi cât mai bună şi ţie şi celor care te citesc!

    • decembrie 9, 2010 12:14 pm

      Ale mele au rămas preferate şi acum…. Chiar ieri am mâncat, poate şi de asta mi-am adus aminte să scriu. Ursuleţii au fost recomandarea prietenului Teo că nu prea îmi venea ceva în minte :D Mă bucur că ţi-ai descreţit fruntea pe la mine, tizule.

  16. decembrie 9, 2010 11:31 am

    NESUFERITULE!

    Ce dor trist, mi-ai facut de omleta si de timpurile ei! “O, temps,suspends ton vol!”

    Madi si Onu

    • decembrie 9, 2010 12:00 pm

      Da dragii mei… nici omleta nu mai are gustul ce îl avea pe vremuri :D Acum că ai zis parcă mi-ai făcut şi mie poftă de o ratată pe cinste… immmm Cine e nesuferit acum?

  17. decembrie 9, 2010 9:19 am

    In copilarie faceam si eu nazuri la mancare pentru care eram certata.
    Acum mananc si pietre cand mi-e foame.

    • decembrie 9, 2010 10:10 am

      Acum vedem şi noi că nu mai e cazul să facem mofturi şi că într-adevăr ce ne dădeau părinţi era bun. Cu toate astea eu tot nu mă pot înţelege cu mărarul sau cu leuşteanul :D

  18. decembrie 9, 2010 8:58 am

    Ajung la concluzia ca toti copiii au ceva in comun.:))

  19. decembrie 9, 2010 8:44 am

    Lasă, bine că te-a prins atunci. Îţi dai seama ce se întâmpla dacă uitai de ele acolo? :)
    Ai mirosit vreodată un ou stricat. :P

  20. decembrie 9, 2010 8:39 am

    Hehe, eu mi-aduc aminte cum odata, la o curatenie din asta generala, tata a descoperit, pe o polita dosita a unei mese, niste bucati de cascaval proletar intarite de cand lumea :D
    Sau mai aveam o tehnica, mult mai abila: mancam cu fratele meu mai mic la masa, si cand nu-mi placea mancarea, ii distrageam aluia atentia si asa, rapid, pe sub mustata, mai scapam cate o lingura de orez in farfuria lui ;) SI manca ala sarmanul si se minuna ca nu se mai termina, de-i ziceam eu ca e orezul fermecat, dar era mandru nevoie mare, fiind convins ca farmecele nu se prind decat de farfuria lui :)

    • decembrie 9, 2010 10:15 am

      Hehe… ai avut frate mai mic pe care să-l prosteşti. Eu în schimb am fost prostiti de fraţii mei mai mari. De ascuns mâncare, ouăle nu sunt decât un exemplu, dar nu am putut să mă lungesc cu ce aveam în cap să scriu. Poate în episoadele viitoare :D

      • Yana permalink
        decembrie 10, 2010 9:26 am

        Ha,ha…mie nici acum nu imi place sa mananc, si sunt pe drept cuvant Printesa Mofturoasa.

        • decembrie 10, 2010 11:22 am

          Da, da… asta am auzit că eşti tare, tare mofturoasă… dar mna… eşti Prinţesă!

          • decembrie 10, 2010 3:01 pm

            Eu am auzit ca e Printesa, i se spune Printesa Yana ;)

            • Yana permalink
              decembrie 10, 2010 5:16 pm

              Bine ca “ati auzit” voi ! :P Asta inseamna ca va place sa vorbiti tare si sa va ascultati cand vorbiti, na…ca doar voi mi-ati spus asa, nu altcineva. :P

  21. ACIDUZZU permalink
    decembrie 9, 2010 8:23 am

    Spiritul cazon “zace” in stare latenta in fiecare Nabadaios sau Nabadaioasa… Strategia cu soldateii de mancare sau “raidurile aeriene”, fac parte din tactica parinteasca sau…buniceasca de a-si indupleca odraslele spre o dulce ingurgitare a micului dejun si nu numai.
    Situatia tactica cu…”soldateii tai ii mananca pe ai mei” si invers sau, “uite avionuuuul…”, fac parte din preocuparile pliiine de rabdare si asidue totodata, de a-i face pe micii nabadaiosi sa se hraneasca !
    Cand ajung mai mari, scoleri adicatelea, ori ascund pachetelul, ori il impart cu colegii intr-o admirata filantropie juvenila, ori, il infuleca in drum spre casa, pe ultima suta de metri.
    Controlul “la domiciliu” al gheozdanului din dotare, este proba concludenta cum ca…Nabadaiosu’ a mancat… Aha, s-o creada ei, parinteii sau bunicutele…

    • decembrie 9, 2010 10:17 am

      Toate astea le-a “păţit” şi Năbădăiosu`, iar cu pachetul împărţit ai descris întocmai cum se întâmpla. Numai eu ştiu de câte ori nu m-am întors cu pachetul pus de mama acasă şi primeam doza de ceartă. Ţin minte că pentru asta au început să îmi dea bani să îmi cumpăr ce vreu “de mâncare”. Dar nici asta nu a fost o strategie bună, că eu îmi cumpăram tot felul de prosti sau mergeam la “broaşte”.

  22. decembrie 9, 2010 7:43 am

    Deh, sirurul coincidentelor nefaste…l-a dat de gol pe Năbădăios :) )
    De unde se si spune…cand e sa se intample, apai, E! :) )

  23. decembrie 9, 2010 1:18 am

    Minciuna are picioare scurte.
    Cred ca m-a iubit foarte mult cainele pe care-l aveam pe atunci la cate mic dejunuri a servit el! Am incercat si varianta sun covor dar n-a tinut. :) )

    • decembrie 9, 2010 10:20 am

      Da… ai avut noroc cu câinele. Cât am mai insistat eu, copil fiind să aducem un câine în casă. Ştiam eu ce ştiam… Sub covor? Chiar nu ţine… nici măcar după dulap… Numai bine!

Trackbacks

  1. Lista lui Zamfir – 18 ian. 2010 « Ulise al II-lea – blog canin
  2. Vladimir Tismaneanu a primit 32 000 de euro de la Administratia Prezidentiala
  3. Campaniile electorale viitoare se vor desfasura prin intermediul Internetului spune Elena Udrea
  4. Trafic cu Hituri (runda 46) « Blogul lui Teo Negură
  5. Să fiu prima « Florina Lupa Curaru
  6. Drumuri aproape – Ardeu 8 « Cristian Dima
  7. Poveste de vis (17) « Blogul lui Teo Negură
  8. SINAGOGA NEOLOGĂ DIN BRAŞOV (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
  9. La dereticat pe bloguri « Ulise al II-lea – blog canin
  10. Vladimir Putin a declarat că nu are încredere în sistemul de informaţii externe al SUA « Dum spiro, spero
  11. Campaniile electorale viitoare se vor desfasura prin intermediul Internetului spune Elena Udrea « Hai ca se poate!
  12. Bradul de Crăciun: natural sau de plastic? | Blogul unui pui de Morosan...
  13. Accidente, anomalii, bizarerii « Gabriela Elena
  14. Take the Lead. Recomandare de weekend « Mirela Pete. Blog
  15. PA-URI MEDIEVALE ŞI POARTA ŞCHEI DIN BRAŞOV « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
  16. Nu stiu cum o sa rezist socului – PD-L nu este un partid de sfinti spune Elena Udrea « Dum spiro, spero
  17. Vladimir Tismaneanu a primit 32 000 de euro de la Administratia Prezidentiala « Hai ca se poate!
  18. Concurs «
  19. Maneaua “Anticomunismului” | Madi şi Onu Blog
  20. Vremea colindelor «
  21. Hans Memling(*cca. 1435 – 11 august 1494), pictor flamand născut în Germania « my heart to your heart
  22. Rătăcire | Noaptebunacopii's Blog
  23. Pana de automobil | Ioan Usca
  24. Colecţionara de coşmaruri – 19 | Caius
  25. Comentarii la Cartea Cântarea Cântărilor – 5 | Ioan Sorin Usca
  26. Năbădăiosu` la mic-dejun - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 260 other followers