Rătăcire
Sunt călător în lumea viselor frumoase.
Cel mai ades` mă pierd în visul tău
chiar dacă port mereu busolă
şi de-obicei nu rătăcesc.
Gonesc aiurea prin artere
Sunt sângele fierbinte
ce caută încăperile inimii tale.
Mi-e sete de tine
Mi-e foame de tine
Mi-e dor dar mi-e bine.
Mereu în căutare,
În căutare de tine şi de noi.
Eşti cea mai frumoasă călătorie
Iar eu sunt călătorul ce rătăceşte
în visul tău.
Ada, Alex Mazilu, Altcersenin, Ana Cazacu, Ana Usca,Anca, Andrei, Caius, Cammely, Carmen, Chat Noir, Cristi Dima, Cristi Lisandru, Dispecer, Dispecerita, Flavius, Flory, Fosile, Gabriela Elena,Gabi, Geanina, George, Giana, G1B2I3, Hai ca se poate, Ioan Sorin Usca,Madi, Melami, Mika, Mikael, Mirela, Mnealui, Natasha, Nice, Orfiv, Adela, Se-cret, Snake, Simion Cristian, Stropi de suflett,Teo Negură, Theodora, Teo Negură, Theodora, Umograf, Vania, Virtual Kid, Vis si realitate, World of Solitaire şi Ziarul de la 5.
Like this:
Trackbacks
- BRAŞOV – PANORAMĂ DE LA TURNUL ALB (1) « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
- 2 PA-URI CU ŞI FĂRĂ FRICĂ « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
- OBEZITATEA « Madi şi Onu Blog
- Năbădăiosu` şi muzica « Cristian Dima
- Spatiul Schengen din ce in ce mai departe « Hai ca se poate!
- La mulţi ani Maria ! « Dispeceriţa
- Doi autostopişti, un nebun şi trabantul lui « Noaptebunacopii's Blog
- Noiembrie de vară târzie! « Mirela Pete. Blog
- Pagina nu a fost găsită « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
- Frică. Palonul şase « Călin Hera. PA-uri şi mirări
- Inapoi pe Pamant « Gabriela Elena
- Nu credeam să învăţ vreodată a urî… « Dispecer Blogosferă
- Basescu este pesimist si nu renunta la Anastase « Dum spiro, spero
- Moratoriu asupra bătăliei politice? « Hai ca se poate!
- Moratoriu maro «
- Despre viaţă… « Dispeceriţa
- Aromă de țigară « Ada Pavel
- Gabriela Elena va multumeste « Gabriela Elena
- Păzindu-te, iubindu-te… «
- Show must go on « Noaptebunacopii's Blog
- Trafic cu Hituri (runda 41) « Blogul lui Teo Negură
- 3 ceasuri bune « Nu te compromite! Nu te ai decât pe tine.
- Rătăcire - Ziarul toateBlogurile.ro
Amprente Literare
Un vis ,,pe care lumea nu putea sa-l mai incapa”…Era compatibil numai cu 2.
Hai ca mi-ai placut. Si in poezie si in imagine. Imi place ca stii sa ratacesti frumos. Si in locuri grozave – un oras extraordinar (am ghicit din poza) si prin suflete, al tau, al iubitei. Ai mare grija sa nu te obosesti prea tare, dar pe de alta parte parca nici nu mi-as dori sa te asezi. Scrii frumos cand cauti…
Cristi n-am avut timpul necesar să citesc celelalte comentarii, dar dacă cineva a mai făcut remarca pe care o voi face acum, să ştii că este doar o coincidenţă de gândire. Remarca esteŞ
Versurile aşezate în forma clepsidrei vin ca un deznodământ al mesajului poeziei: timpul va fi cel ce va fi de partea ta fiindcă în scurgerea lui nu va face altceva decât să întărească sentimentele. Călătoriile interioare, tot la timp – clepsidră – se raportează. Excelent! Imaginile sunt imporesionant de elocvente, sensibilitatea curge din fiecare cuvânt… îmi place şi mă bucur mult că “te-am cunoscut”. Consider un privilegiu pentru mine că pot să comunic cu tine, cu poezia, cu proza ta ! Eşti un talentat scriitor şi dacă editurile nu au dat năvală aşa cum se întâmplă cu multe alte talente pe care le intâlnesc pe bloguri, (fiindcă în general scriu cei care simt şi au acest har) este o chestiune de şansă sau timp, dar să ştii că IN VIAŢĂ NU ESTE IMPORTANT SĂ FII REMARCAT . IMPORTANT ESTE SĂ FACI CEVA REMARCABIL. Iţi doresc totuşi şi un pic de şansă şi ţie şi lui Teo şi multor alte talente neremarcate încă.
Iti multumesc frumos Cristian, pentru includerea mea printre prietenii tai cu sau fara…diminutiv la purtator (de comment-uri…)
Oricum, aveam de gand sa-ti cer acordul pentru o altfel de comunicare pe adresa ta de e-mail, daca nu cumva ai si o alta in afara de cea postata pe blog. Iti cer si pentru aceasta aprobarea caci asa se cuvine chiar daca suntem de-acum prieteni.
Poate vom comunica pe o lungime de unda “privately”.
M-am bucurat “din prima” de intalnirea pe blogul tau cu o lume selecta, rafinata, de o inalta tinuta morala si o accentuata sensibilitate sufleteasca.
Chiar daca nu ai fi avut pasiunea arheologiei, tot ti-as fi spus ca ai darul sapaturilor adanci (dar nu inutile), perseverente, si pe deplin incredintat ca adevaratele vestigii istorice, adevaratele tezaure se afla doar la adancime, la propriu vorbind, iar la figurativ, cauti intotdeauna adancurile cugetarilor nevandalizate de ageamii sau oportunisti care-si dau doar cu presupusul…
De aceea ai si prieteni pe masura. Altfel n-ai putea dezbate atatea teme de o varietate atragatoare…!
Fiecare vers este foarte bine conturat, foarte sensibil, fermecător!
Ești un poet nu doar talentat, ci și sensibil, cuvintele curg firesc într-un lirism în care eul liric se confundă cu poetul însuși sau este chiar așa?! Felicitări, imaginea și sunetul îmi sunt familiare!
Nu consider că sunt un poet talentat, poate doar sensibil. Mă străduiesc prin acest blog să evoluez, să cresc şi cu ajutorul prietenilor care vin pe aici şi citesc cu drag sau cu simţ critic cuvintele mele. Îţi mulţumesc mult, Mirela!
Păi atunci, să crești mare! Poeziile și scrierile tale au farmec!
Frumoasă pierdere printre visele iubitei cu busola la purtător. Busola accentuează dorința acestei pierderi, așa simțim toți când iubim cu forța tornadei.
Gonesc aiurea prin artere
Sunt sângele fierbinte
ce caută încăperile inimii tale.
După citirea versurilor de mai sus avem tendința să credem că totul se desfășoară haotic, deși sunt convinsă că știi foarte bine ce vrei și ce cauți atât în iubire cât și în viață. versuri ce clocotesc de iubire și dorință.
Mi-e sete de tine
Mi-e foame de tine
Mi-e dor dar mi-e bine.
Sete, foame, dor de Ea. Este bine că toată atenția este concentrată către persoana iubită, respiră fiecare vers iubire, dar aș avea o mică sugestie, încearcă să mergi pe aceeași linie cu versurile, nu amesteca versul alb cu rima.
Mereu în căutare,
În căutare de tine şi de noi.
Viața însăși este o permanentă căutare, asta facem mereu, suntem călătorii neobosiți și veșnic îndrăgostiți de frumosul din viață.
Eşti cea mai frumoasă călătorie
Iar eu sunt călătorul ce rătăceşte
în visul tău.
Un final care poate fi considerat o declarație de dragoste, de fapt, întregul poem este o declarație către ceea ce avem sau căutăm permanent.
Am călătorit fără teamă că mă voi rărăci printre aceste versuri scrise cu sufletul pentru suflet.
Zile pline de iubire alături de cei dragi sufletului tău!
Mul’umesc mult de tot, Geanina. Ştiu că mai trebuie să şlefuiesc aceste versuri şi tocmai de aceea le-am pus aici în varianta aceasta, pentru că îmi doresc să cresc mare. Mulţumesc mult pentru sugesti şi pentru analiză, dar şi pentru cuvintele frumoase pe care mi le-ai trimis.
Gânduri frumoase pentru voi!
PS. Asa a fost sa fie ! Iaca,na, m-am deconspirat ! Oricum, am siguranta ca sunt intre prieteni. Pate este mai bine asa. Am facut cunostinta.
Daca vei considera oportuna interventia, te rog pe tine draga prietene, sa “umbli” tu la blogul tau spre a-mi redobandi discretia pierduta…
Ai pierdut-o… asta e. Nu mai poţi să o redobândeşti. În orice caz, cu siguranţă eşti între prieteni aici şi nu afecteaza cu nimic că eşti Ionel Lazar sau Aciduzzu. Tot prieten eşti!
Cred ca ti se potriveste perfect, ca un costum comandat la…Giorgio Armani, urmatoarea poezie care am scris-o pentru mine intr-un moment de sensibilitate sufletasca. Sper sa-ti fie pe plac si sa te motiveze si in continuare sa perseverezi in a iubi, in a iubi frumos si cu patos frumosul absolut.
UTOPIE ?…
2 Corinteni 4:7; 5: 1-9
Nazuiesc sa ating absolutul
Macar cu un deget natang…
Sa simt cum infioara-se lutul ;
Sa plang si sa rad si sa plang…
Sa rup cerceveaua de fire,
Evadand din efemera chilie ;
Sa fug, sa ma scald in iubire
Iar sufletul liber sa-mi fie !
Sa-nlatur zabrele de fier
Ce-mi chinuie trupul de lut ;
Sa zbor catre-un petec de cer
Desprins de ce-i had, de ce-i slut…
Sa calc in picioare-ndoiala
De-o viata, ca rob neputintei ;
Sa-mi birui in viata sfiala
Punandu-mi noi aripi credintei !
In zvacnet, de-odata, spre cer
Sa ma inalt cu suflet usor ;
Imbratisand sfinte zari ce nu pier,
Preacuprins de-al iubirii fior…
Sa-mi aud al meu geamat de jos
Ce-mi ramane in urma-amintire ;
Nu-mi mai pasa de-acum, caci Hristos
Ma atrage la Sine-n iubire !
Sa aud cum sparta-i in cioburi
Cosnita-mi veche de lut…
Din gaoci se ridica doar aburi
Care-n palida-mi viata-am avut…
Sa imi las deoparte trecutul,
Dezlipindu-ma-ndata de el ;
Si-n sfarsit, sa ating Absolutul,
Fericirea Eterna cu El !
Foarte sensibile versurile tale, care ajung la suflet şi te fac să meditezi la ce e Iubirea ş ce e Absolutul şi să înţelegi că sunt una. Odată conştientizată dorinţa de a călătorii spre Lumină începe pregătirea pentru marea călătorie. O preferăm în doi, pentru că aşa putem să ne motivăm şi să trecem peste încercările date. Ştiim că pe măsură ce ne apropiem, ele devin tot mai grele şi mai grele. Trebuie doar să fim pregătiţi şi să ştim de ce vrem să facem această călătorie. De multe ori ne împiedecăm în viaţa asta, iar cu celălalt lângă noi ne ridicăm.
Din păcate, multă lume nici măcar nu conştientizează că au un drum de făcut, că au un rost. Forţe malefice complotează şi îi reţin într-o lume ciclică din care se trezesc prea târziu… sau niciodată.
Urări de bine, prietene!
O minunata “ratacire”!
( pingback: http://vis-si-realitate-2.blogspot.com/2010/11/la-fotograf.html)
Daca te mai ratacesti un pic pe la mine s-ar putea sa-ti revina…apele (nu prea esti in apele tale,mi se pare mie) si (piing) ai putea vedea un agat mai special si Carpenter’s,daca iti plac.
Alexandru.
am mai trecut pe aici, imi place cum scrii…. mersi de pingback, promit sa ma revansez. o seara faina, Cristian.
Mersi Mikael… şi eu am trecut pe la tine după ce te-am furat din lista prietenului meu Teo… O seară faină şi ţie!
cand ratacesti in propriile visuri te alimentezi si imbogatesti din tocmai energia creata de ele si de tine, dandu-le viata astfel!
Sa dea Dumnezeu sa ti se implineasca cele mai indraznete vise, dragul meu Cristian!
Mulţumesc curcube, ca întodeauna aduci zâmbet pe buzele mele!
Faine versuri.
Mersi Călin! Mă străduiesc şi eu…
Oare busola-ti este buna?
Uneori aruncam si busola care stim ca este buna, doar pentru a ne rataci…
Aşa este Gabi… atunci când simţim puterea iubirii, nu mai avem nevoie de busolă sau ceas…
Daca ai ajuns sa ratacesti in rime, eu zic ca deja e grav, fa ceva, lasa visul de-o parte, ia fata in brate si o saruta cu foc, da-o’ncolo de ratacire…
Carpe diem.
Mulţumesc Camelia, dar uite că trebuie să rămână şi astfel de scrieri care să mai amintească, atunci când lumea va fii rece, că totuşi există iubire..
Iar plateste cineva botezul
Dai o bere
http://cammely.wordpress.com/2010/11/10/anii-80/
Dau berea.. dar nu înţeleg ce e cu botezul…
Scuze… ma indus întodeauna în eroare Cammely şi am uitat că tu eşti Maria…
Asta e… dau berea!
Tare frumuşăl mai eşti! ptiu! să nu te deochi! Pup iu!
Pup iu tu! nais dei Giogi!
Uneori e bine să rătăcești. Să te pierzi de viață.. să uiți cine ești și să știi doar ce gândești și cât de tare-ți bate inima
În puţine cuvinte ai suprins ce vroiam să spun în aceste versuri… Îmbrăţişări!
“Un acut simt din sufletul meu imi spune ca primavara are loc ratacirea sufletului meu.
Cu fiecare raza de soare care scapa de planseul de beton al norilor, sufletul meu e ratacit. E incalzit si spera, e imobilizat si tace. Ce e cu primavara asta? Ce mi se intampla? Ma trezesc la viata sau ma trezesc la somn?Am o sete de viata pe care nu mi-o poate insufla decat frumusetea lumii, frumusetea ei….
Albastru…
In tot cenusiul am visat albastru. A venit. Albastrul e cu mine. Am sa-l combin cu galbenul din raza de soare si o sa iasa verde. E verdele meu, e verdele tau, e verdele tineretii noastre. E verdele primaverii..
Mangaiere…
Te mangai dincolo de toata opozitia ta. Sunt mai tandru si mai puternic pentru ca eu caut lumina. Trec prin crusta ta si te sarut verde si fin cu toata timiditatea mea.
Palme..
Catre tine, lumina mea, ridic palmele. Palmele mele au forma de frunza si zambesc verde.
Iubire..
Mai mult decat sa te iubesc nu stiu ce sa fac. Nu stiu nici cum sa ti-o spun, nici cum sa nu ti-o spun.
Sunt ratacit. Pur si simplu ratacit……”
Ratacita si eu, printre versurile tale…in mintea si sufletul unui barbat …
Atâta verde, atâta speranţă, renaştere şi apoi căutare, rătăcire într-o lume de basm. Asta e rătăcirea şi dorul ce îmi dă senzaţia de bine.
“Cel mai frumos este drumul spre culme!”
Mulţumesc mult, Ana!
Cu drag !
Mi-e un dor de primavara incredibil !!! 
Ingenos ales teritoriul ratacirii…esti sange in arterele ei si esti si calator in visele ei; o cauti atat in plan fizic cat si in plan psihic…ti-e dor de ea/tie- foame de ea si totusi ti-e bine si asa;
Ai surprins exact babansul intre efortul cunoasterii celuilalt si comodiatea necunoasterii.
Fain!
P.S. Salutari Clujului!
Bine ai venit, Flory! Mulţumesc mult pentru cuvinte, aşa cum am spus mai sus, într-un alt comentariu, căutarea asta are farmecul ei şi din acest motiv “mi-e bine”. Te mai aştept, cu drag!
“Mereu în căutare,
În căutare de tine şi de noi.
Eşti cea mai frumoasă călătorie
Iar eu sunt călătorul ce rătăceşte
în visul tău.”
…nu rătăcii şi pasul aievea-n căutare
lasă o mică urmă
un semn ceva, orice,
ca visul tău cel drag
să nu rămână trist
şi doar o întâmplare!
“Visele nu se risipesc, dar nici nu zboară dacă nu le dai aripi.” Pablo Neruda
Gânduri pline de lumină şi căldură, Lu!
Lu, iara mi-ai umplut sufletul cu bucurie prin alăturarea atât de frumos a cuvintelor tale. Gânduri frumoase îţi transmit şi eu ţie, cu drag!
Ti-ai ratacit o somatie pe la mine,dar nu ti-a alunecat un pic piciorul sa vezi ce mai fac?
Daca tot esti fierbinte,rataceste un pic si pe strazile Clujului,poate pleaca norii,se evapora ploaia si revine soarele si-atunci vei putea sa-ti gasesti o umbra asemeni.
Alexandru.
Întâi am dat de ştire că sunt bine şi că trăiesc, apoi încep călătoria pe la fiecare… am rupt puţin din timpul alocat muncii… Până deseară este timp.. Nori nu ştiu dacă vor pleca dar e bine că nu e frig…
Aici mi-a plăcut cel mai mult, tizule…
Gonesc aiurea prin artere
Sunt sângele fierbinte
ce caută încăperile inimii tale.
O declaraţie mai frumoasă nici că se putea… O zi bună să ai!
frumoasa ” ratacire”!
Mulţumesc mult de tot… şi îţi doresc şi eu ţie astfel de rătăciri…
Ia uitee…Lunganul scrie versuri acum! Te imbratisez cu drag, poetule!
Hey, Piticot! Am mai scris versuri pe aici, doar cochetez cu versurile şi sunt un mare devorator de asemenea creaţii…
Ai mai scris, nu zic nu… Dar, na… aici citesc “printre randuri”( hihihihihihi).
Si de ce , ma rog, nu m-ai imbratisat si tu? Nici pupicei… nimic! Vrei sa vezi un Piticot suparat?
Nicidecum nu vreau să văd un Piticot supărat, însă atâtea îmbrăţişări şi pupicei pe care ţi i-aş da nu intră într-un comentariu, aşa că le trimit cu puterea gândului să ţi se aşeze în palmă…
WoW! ce poezie faina!! cel mai mult imi plac ersurile astea : “Sunt călător în lumea viselor frumoase.
Cel mai ades` mă pierd în visul tău
chiar dacă port mereu busolă
şi de-obicei nu rătăcesc.”……da!! se pare ca asa este in viata fiecaruia!!
“Eşti cea mai frumoasă călătorie
Iar eu sunt călătorul ce rătăceşte
în visul tău.”…superbe versuri!!!
Mulţumesc foarte mult Iulia. A venit momentul să mai adaug şi ceva versuri chiar dacă încercările mele de a scrie versuri sunt timide…