Sări la conţinut

Necrolog

octombrie 16, 2010


Pentru el totul începea cu un whisky bun. În fiecare zi îşi îneca solitudinea în licoarea bahică. Fără ea, viaţa lui era un amestec de crâmpeie de luciditate şi stare nostalgică de beţie. Avea ochii umezi şi mereu striga cu voce puternică, radicând paharul – Pentru tine, Lisa! Oamenii îl ştiau şi se obişnuiseră cu el. Acum e fericit, lângă ea. M-am ocupat de funeralii. Nu avea pe nimeni şi mi-a lăsat o moştenire. Am fost singurul lui prieten şi îl serveam de fiecare dată cu cel mai bun whisky.

 

 

Mi-au trimis condoleanțe: Carmen Negoiță, Teo Negură, Cristian Lisandru, Vania, Nice, Călin Hera, Se-cret, Alex Mazilu, Caius, Dan, Giana, Gând Licitat, Melami, Mirela, Gabriela Ilieș, Ioan Usca, Ana Uscă, LeeDee P., Laura Driha, Natașa, Gabi, Orfiv, Auraș.

47 comentarii leave one →
  1. octombrie 17, 2010 10:04 pm

    Probabil, in spatele fiecarui pahar isi potolea nitel setea de iubire. Ca un whisky bun, a fost si povestea lui de iubire, acelas gust da clasa emotiei ce se scurgea ca o licoare prin orologiul ce batea tot mai aproape de sufletul pereche in eternitate.

  2. octombrie 17, 2010 3:44 pm

    un whisky bun, crampeie de viata, amintiri, tristeti, totul amestecat intr-un pahar.

    • octombrie 17, 2010 10:08 pm

      Întocmai! Mersi Gabriela pentru trecere! Într-o zi de duminica în care eu sunt cam rupt de atâta leneveală :)

  3. octombrie 17, 2010 1:15 pm

    Plecand de la acesta idee, foarte inspirata mi s-a parut alegerea melodiei, nici nu cred ca se putea alta mai buna :)

    • octombrie 17, 2010 1:18 pm

      Salutare prietene! Eu am o misiune importantă legată de această melodie! Când bătrâneţea îl va răpune, unui prieten îi voi dedica acest cântec. E chiar potrivit!

  4. Yana permalink
    octombrie 17, 2010 1:07 pm

    Pai eu stiam ca te-ai pierdut intr-o sticla cu vin… hmmmmmmm! Ok, poate-a fost si whisky, ce mai conteaza? Tot de bautaura vorbim, na…
    * si, mostenirea e mare? iti poti satisface toate poftele? :P

    • octombrie 17, 2010 1:10 pm

      Eu, care plutesc printre nori, apreciez vinul în care mă ascund atunci când mă speriu. Whisky a fost preferatul domnului bătrân ce a plecat să-şi strângă iubirea la piept.
      Moştenirea e considerabilă… mi-a lăsat poveştile lui de iubire, mi-a lăsat muzică şi vers, mi-a lăsat gânduri rostite la beţie… O avere!

  5. octombrie 16, 2010 8:01 pm

    De la un capăt la altul străbate o nedisimulată părere de rău şi pare atât de veridic, încât mâ întreb dacă în cazul unui caz similar real nu te-aş suspecta de simulare, deci felicitări. Până să realizez că este vorba de un PA, mă molipsiseşi cu tristeţea pe care ai reuşit să o transmiţi, dar acum mă gândesc , fiind vorba de ficţiune, că tot răul spre bine: răposatul, ce-şi trăise văduvia într-o lume abstractă ruptă de pământeni, şi-a reîntâlnit în ceruri iubirea şi este fericit, iar pe pământ, singurul lui prieten a fost răsplătit pentru generozitatea cu care îl servea cu cel mai bun whisky cu o nesperată dar meritată moştenire. Excelent !
    Melodia? Perfect încadrată. Ce putea fi mai potrivit la text decât un bilanţ al unei vieţi trăite după plac .

    • octombrie 17, 2010 12:18 pm

      Auraş!!! Te îmbrăţişez. Am vrut să transmit această stare, dar mai ales bucuria de final. Viata pe pamanat fara sufletul pereche era prea trista pentru el si tot ce isi dorea era sa ajunga din nou la ea!

  6. octombrie 16, 2010 5:04 pm

    Eu cred că e printre stele şi uneori, când priveşti atent în nopţile mai puţin reci, vei vedea doi oameni frumoşi valsând pe imaginea lunii… Eu uneori aud şi melodia :) .

    • octombrie 16, 2010 6:42 pm

      Ai surprins exact ce am vrut să spun în acest text. În fond se scălda în alcool de dorul ei…

  7. octombrie 16, 2010 2:31 pm

    Semn de lectură, tizule, şi un sfârşit de săptămână cât mai bun posibil. Cu sau fără uischean…

  8. octombrie 16, 2010 12:57 pm

    Imi place mult mesajul ultimei strofe a cantecului. Am vrut s-o postez, dar, din ratiuni care-mi scapa, comentariul meu s-a dus direct in spam. Melodia e una din preferatele mele. Initial nu am inteles ca participi la un concurs cu textul de mai sus, in aceste condtii iti doresc multa bafta. :)

    • octombrie 16, 2010 1:11 pm

      Comentariu poate fi scos de la spam și l-am scos. Versurile alese de tine sunt cu adevărat un sfat de viață. Mi se pare o superbă melodie pe care să o folosești la înmormântare, pentru oameni care merită. În ciuda textului și a stării care ți-o dă un astfel de eveniment, până la urmă și ea face parte din viața noastră. Dacii cântau și se veseleau!

    • Nice permalink
      octombrie 16, 2010 1:34 pm

      *conditii

  9. octombrie 16, 2010 12:51 pm

    For what is a man what has he got
    If not himself then he has not
    To say the things he truly feels
    And not the words of one who kneels
    The record shows I took the blows
    And did it my way

    Yes it was my way
    __________________________
    Intotdeauna mi-a placut acest mesaj. Ca de altfel intreaga melodie, una din preferatele mele. Initial nu am inteles ca participi la un concurs cu acest text, in aceste condtii iti doresc multa bafta. :)

  10. octombrie 16, 2010 12:11 pm

    Ori sunt eu prea dependenta de piesa, ori PA-ul ăsta îmi aduce aminte de whiskey lullaby a lui Brad Paisley…. Oricum, să-i fie ţărâna uşoară! :)

  11. octombrie 16, 2010 10:04 am

    Anunţă şi tu că-i vorba de un PA care participă la un concurs, că altfel vei primi pe aici numai condoleanţe. :D Fain scris. Voi încerca să încropesc şi eu unul azi… o să văd ce va ieşi. :)

  12. octombrie 16, 2010 9:29 am

    La urma urmei…daca i-a placut whisky-ul, si-a trait viata cum a crezut, asta e, oricum mergem cu totii to acolo. Sa-i fie tarana usoara si…mortii cu mortii, viii cu viile.

  13. octombrie 16, 2010 3:56 am

    Îmi pare rău.

    • octombrie 16, 2010 10:55 am

      :) E doar literatură, dar sunt sigur că sunt și asemenea întâmplări…

      • octombrie 16, 2010 5:19 pm

        Nu conteaza, eu am bocit putin de dimineata :P
        Deci ti-a iesit sau sunt eu mai empatica :)

  14. octombrie 16, 2010 3:39 am

    A fost un om consecvent.Să-i fie țărâna ușoară

Trackbacks

  1. Lună plină | Raza mea de soare
  2. Cel mai bun whisky (despre proza arhiscurtă) « Călin Hera. PA-uri şi mirări
  3. Pe fuga » Mizerii si maruntisuri …
  4. Beţie… « Cristian Dima
  5. Ernst Stadler (1883-1914) – În aceste nopţi « Orfiv
  6. Consecinţă | Nataşa
  7. Ioan Usca/Ioan Traia – Comentarii la Psalmul 117 | Ana Usca
  8. E greu cu dragostea asta… : Blogu' unui Gând licitat
  9. Repartiţia | Ioan Usca
  10. Arnold Böcklin (16 octombrie 1827 – 16 ianuarie 1901), pictor simbolist elvetian « my heart to your heart
  11. Poveste de vis (9) « Blogul lui Teo Negură
  12. Ca nişte valuri, gândurile… «
  13. Regăsire | Simion Cristian
  14. RĂTĂCIRE « Carmen Negoiţă FOTOGRAFII ŞI GÂNDURI
  15. Un whisky bun. Primul palon « Călin Hera. PA-uri şi mirări
  16. Necrolog - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 260 other followers