A fost…
august 12, 2010
A fost…
A fost o arşiţă
ce a uscat
şiroaie de râuri
din ochi rătăciţi…
A fost un val nervos
ce a înecat
vulcani de lavă
din inimă frântă…
A fost o furtună
ce a frânt
mlădiţă uscată
din suflet pierdut…
A fost un cutremur
ce a dărâmat
castele de piatră nearsă
din vis neîmplinit…
A fost un nor de fum
ce a sufocat
o viaţă tăcută
din dor înecat…
Am fost…pe la: Cristian Lisandru ce râde în nas vieţii, Carmen Negoiţă s-a plimbat din cetate în cetate, Teo Negură un abil traficant de… hituri muzicale, Melami tot n-are laptop, Vania murdări caietul de engleză şi trecu pe chirilice.
Like this:
2 bloggers like this post.
18 comentarii
leave one →
Amprente Literare
Mai Cristi, eu sunt bland de felul meu. Te joci bine cu metaforele si cuvintele, e calda poezia ta, e vie, insa ritmul e putin bolovanos, si undeva se rupe, ca un val izbit de stanci. Fa-i o carare, fa-i ceva… Nu sunt fan impatimit al versului alb, dar tu nu pari hotarat deloc in sensul asta
Am încercat să mă joc puţin cu cuvinte şi trăiri…nu ştiu cât de bine a ieşit sau dacă ritmul e bun, dar mi-a fost tare dor să scriu versuri…
Oho… uite ca ai mai scris si o pozeie noua.
să şti că îmi era tare dor…
Foarte ..interesanta!! Dar, ca si cei de mai sus, ce au comentat, ma asteptam de un final mai cu speranta! Dar e foarte profunda si , poate, mai greu de inteles…
Oricum, succes in continuare!!1
Îţi multumesc mult… în aceste versuri se ascund multe trăiri… nostalgie, mulţumire, dor şi o oarecare tristeţe…
Mi-ar fi plăcut să descopăr un strop de speranţă la final. E prea multă tristeţe în ea. Te descurci foarte bine şi cu versul alb, care îţi oferă o libertate mai mare decât cel cu rime. Continuă! Se pare că inspiraţia a revenit.
Cum i-am spus şi lui Cristian… o numesc nostalgie:D
Nota 10! Foarte frumos scris! Fara cuvinte!
te pup, ai grija de tine!
Mulţam fain, Giogi! Grijă şi tu de tine şi o experienţă minunată în Ardeal. Eu acu mă pornesc către Cluj… da mă întorc mâine în Alba.
Bine, tizule, din punctul meu de vedere dau – mi se permite? – o notă mare aceste poezii scrisă cu sufletul. Mi-a plăcut trăirea aceasta, chiar dacă are o doză (aşa o percep eu) de tristeţe în ea. Dar oamenii care scriu trec de foarte multe ori prin stări contradictorii…
Îţi mulţumesc nespus de mult prieten drag. Are o anumită doză de tristeţe, dar am să îi spun mai azi, nostalgie…
Nostalgia face parte integrantă din viaţa noastră, în fie care zi. Şi trebuie să o lăsăm dă danseze uneori şi pe mese, dacă doreşte…
Gânduri bune, tizule!