Grădina Labirint… (3)


Pot susține că incendiul iubirii nu va atinge stânca mea, și, chiar dacă ar atinge-o, tot degeaba: piatra nu ia foc!

Mihail Drumeș


Lumina razelor desoare ce cădeau pe fața lui Edward, după ce John trase obloanele ferestrei dormitorului, îl trezi pe tânăr dintr-o visare plăcută, motiv pentru care deveni puțin ursuz, dar fu imediat calmat de vocea majordomului. E o dimineață frumoasă, domnule. V-am pregătit micul dejun. Aveți şi o scrisoare, cred că este de la o domnișoară pentru că este parfumată. John era majordomul casei de Green, de mai bine de treizeci de ani, fiind foarte apropiat de tânărul stăpân, mai ales după ce mama lui Edward, Diana, fusese răpusă de o cruntă boală. Era un om înalt şi sobru, cu o eleganță pe care o invidiau și domni care mai treceau pragul casei. Purta un frac negru cu trei nasturi, tot timpul încheiați. La cămașa albă, cu gulerul bine apretat, îi se asortau dungile de pe cravata neagră și lată, iar mănușile erau un accesoriu nelipsit. Pășea grav în drumul lui de la fereastră până la mica masă, unde tânărul Edward Green, obișnuia să servească micul dejun. Aranja masa cu o minuțiozitate de ceasornicar, având grijă ca totul să fie la locul lui. Plicul sosit se afla pe o mică tăvița, iar lângă el, frumos așezat un mic stilet. După ce îl ajută pe tânăr să se spele se retrage lângă uşă, oprindu-se acolo ca un devotat servitor. Poţi pleca la treburile tale, John, am să te chem dacă mai am nevoie de ceva. După o scurtă pauză, de care s-a folosit pentru a simți parfumul imprimat pe plic, adăugă pe un ton grav, spunei tatălui meu că nu am să îl însoțesc astăzi la club. În liniște, dar cu aceiași gravitate, John se retrase, închizând ușile dormitorului cu ambele mâini. Rămas singur, Edward privea plicul, şi îl răsucea cu ambele mâini, având o frică de a-l deschide, dar şi o oarecare nerăbdare de a ghici cuvintele înșirate în scrisoare. Măi zăbovi o clipă apoi dintr-o mișcare scurtă, deschide plicul şi începu să citească, ținând scrisoarea într-o mână, iar cealaltă sprijinită pe masă.

“Dragul meu Edward,

Îmi cer iertare pentru că am stricat o seară atât de frumoasă, dar întrebarea ta m-a speriat și totodată întristat. Nu sunt încă pregătită să îmi accept trecutul și nici să ți-l povestesc ție. Asta nu înseamnă că nu te apreciez mult, pentru sensibilitatea ta şi atenția pe care o arăți de fiecare dată când ne întâlnim. Tot ce îmi trece acum prin minte, este prima privire a ta, primul tău sărut și prima mângâiere. Acestea m-au făcut să renasc, inima mea s-a trezit dintr-un somn adânc și a început sa bată mai tare ca oricând. Acum, ea este doar a ta și poți sa te joci cu ea, la fel cum te joci cu un fulg de nea, sau cu o scoica de pe nisipul mării . Nu  am visat niciodată să pot iubi  aşa, să trăiesc o poveste de dragoste, pe care o vreau fără sfârșit și nu credeam că cineva mă va putea face să simt atât de intens… Sclipirea ochilor tăi, asemeni unei raze de lună dintr-o noapte răcoroasă, arcuirea buzelor tale, ce nasc un zâmbet asemeni unui soare desenat de un copil naiv,  cuvintele tale care îmi arată zi de zi că sunt aşa de multe lucruri pe care nu le cunosc, au reușit să nască un sentiment pe care nu îl pot descrie nici cu cele mai frumoase cuvinte. Te rog, Edward să nu te întristezi, ai puţin răbdare cu mine, acum învăț să iubesc, să te iubesc.

Cu dragoste,

Anastasia.”

Alexandru se oprise din scris și reciti ultimele rânduri. Părea mulțumit de cuvintele pe care le-a găsit și se întreba de ce nu a făcut acest lucru mai de mult timp. Să fie doar tânărul din stație? Sau oare sunt dorințele mele ascunse, care se revarsă peste tastatura învechită?

Va urma.

Grădina Labirint… (2), Grădina Labirint (1), La Meci (2), La Meci(1).

Am preluat ideea și eu de la GABRIELA SAVITSKY, și o dau mai departe. Vă rog pe voi dacă susțineți o astfel de cauză să o plasați și voi mai departe.


23 thoughts on “Grădina Labirint… (3)

  1. Pingback: Nu FMI a cerut reducerea salariilor, pensiilor si a ajutorului de somaj

  2. Pasajul asta mi-a adus aminte de zilele in care pandeam postasul, asteptand cate-o scrisoare de la dragostea mea. Luam posta cu asalt si ma-ncuiam apoi la mine-n sanctuar, si reciteam de zeci de ori orice cuvant, sorbeam parfumul foii si…visam. Acum avem net, ce pacat…

    • Aşa este Teo. Scrisorile au farmecul lor. Dar să îţi spun un secret. Eu încă scriu scrisori de dragoste de mână. Câteodată stau ore întregi rescriindu-le, străduindu-mă să fie impecabilă. Uneori ajung la destinatar, printr-un sol, pe care trebuie să îl mituiesc cu tot soiul de promisiuni de revanșare. Alteori, le pun în plic şi le alătur unui trandafir.

  3. Pingback: Concurs de proză arhiscurtă, etapa 9 | Raza mea de soare

  4. Pingback: Grădina Labirint « Cristian Dima

  5. Pingback: Relaxare… « Ҩ Gabriela Elena

  6. Pingback: Nu FMI a cerut reducerea salariilor, pensiilor si a ajutorului de somaj « Hai ca se poate!

  7. Carmen: În loc să desenezi mai bine ai face o fotografie, pentru că aici ştiu sigur că te pricepi foarte bine:) mersi mult pentru analiza pe text şi te îmbrăţişez cu drag. Ps. Te-am bârfit cu Teo Negura azi.:)

    • Ai dreptate. Oricum n-am talent la desen. :) Poate si din cauza asta m-am apropiat atat de mult de fotografie. Chiar am ajuns si subiect de barfa? Prietenii se discuta numai de bine, nu-i asa? :)

  8. Foarte atent la detalii, la fiecare aspect care ajuta la crearea imaginii. Scrii din ce in ce mai bine de la episod la episod. Si iar un lucru care mi-a placut foarte mult: finalul. Nu este unul mort, care sa nu-ti trezeasca interesul pentru urmatorul episod. Sunt 2 intrebari din care pot deriva atatea alte intrebari si al caror raspuns, daca l-am gasi, am descifra intregul mister al povestii. Sunt exact finalurile care mie imi plac cel mai mult. Sa nu dezvaluie niciodata totul, sa mai lase acolo macar un semn de intrebare in sufletul cititorului. Il determini astfel sa revina si la urmatorul episod. Sper ca ai inteles esentialul. Daca nu, spune-mi si voi incerca sa-ti desenez mai bine. :) O seara de vis, prietene drag!

    • Poate într-un episod viitor îl vom cunoaște mai bine pe Alexandru şi să îi vedem motivația pentru care a început să scrie o poveste precum “Grădina Labirint”. Mersi pentru vizită prietene!

  9. Pingback: Jurământ « Gabriela Savitsky

  10. Pingback: Da, daaaa! … De ziua taaaa! « Un blog cu atitudine

  11. Imi plac personajele alese de tine si modul lor de a aborda problemele.
    Vorbesc de o introspectie cinstita, curata, cu procese de constiinta, daca este cazul, nedorind sa faca decat ceea ce este corect pentru amandoi. :)

    • Mă bucur mult că îţi plac personajele lui Alexandru. Ai dreptate, până acum în poveste apar actori cu o morală desăvârșită, chiar şi John, majordomul. Pe firul povestirii vor mai apărea şi alte tipuri de personaje care vor interacționa cu cei doi îndrăgostiți. Te aştept şi duminică să vezi răspunsul lui Edward. O zi bună!

  12. Pingback: Ursul « Ioan Usca

  13. Pingback: DE-ALE CHEFLIILOR – APARATUL FOTO «

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s